Traducere de Octavian Cocoş
Primejdia, pe-a poftelor cărare,
Firească e precum o noapte sumbră,
Când oameni nu-s; să plece-acela care
Ca un copil se teme şi de-o umbră;
Din acest loc riscant soarta să-l scoată,
Unde sunt roze negre sau pălite,
Ce n-au tulpini şi vântu-ncet le poartă,
Iar când le-atingi cu rouă par stropite.
Şi numai cel ce n-a avut pornire
De teamă ca copil în noaptea neagră,
Cu felinar în dorul din privire
Şi încălzit de-un foc ce-n vene-aleargă,
Să stea cu mine şi păzit să fie
De Frumuseţea trează şi zglobie.
vezi mai multe poezii de: Edna St. Vincent Millay
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.